La Viena, spectacolul a avut loc pe 21 noiembrie 2019. În sala de spetacol (MI BARRIO) am întîlnit români de pe ambele maluri de Prut. Cultura fiind mereu firul invizibil ce a cusut și vindecat răni deschise ale trecutului.
În Austria, spectacolul a ajuns datorită Ancăi Pascut, o româncă stabilită în Viena, informatician de profesie, dar cu o mare pasiune pentru muzică în general și pentru folclorul românesc în special. Ea este cea care a tras sforile și a aranjat toate detaliile punerii în scenă.
„Odiseea Marțiană”, este un proiect regizoral propriu al Dianei Busuioc Angelson (actriță româno-americană de teatru și film, regizoare si producătoare de film), care fascinează prin expunerea spectatorului unei game variate de emoții. Accentele tragi-comice trasează ca o mînă invizibilă conturul realităților din viața cotidiană (pe alocuri rîs, pe alocuri plîns). Spectacolul a avut el însuși propria Odisee, deoarece echipa (Compania de Teatru ”Maria”), a susținut reprezentații în California, Austria, Marea Britanie, etc.
Spectacolul a fost fabulos. În prima jumătate se rîde copios, apoi mesajul capătă anvergură, intensificîndu-se pînă la lacrimi. Piesa promovează dictonul viselor ce se realizează chiar și prin intermediul absurdului, a vieții trăite la limita dintre credință oarbă și imposibil.
Maria (Julieta Georoiu), Ioana ( Diana Angelson Busuioc) și Ileana, (Georgeta Marin Vilcu), se întâlnesc într-o gară spațială, într-un moment când toți oamenii au plecat pe Marte cu naveta Odiseea, despre care se spune că vine doar o dată pe an, dar pe care nu a văzut-o nimeni. Planeta Marte reprezentînd „Tărîmul făgăduinței”, un soi de stație terminus unde se presupune că cele mai neverosimile visele ar avea șanse să se realizeze. Femeile așteaptă cu speranță, apoi cu îndoială, cu frică, mânie, tristețe și din nou cu speranță. Întîlnirea metaforică a acestor trei suflete, are ca punct comun pierderea unor oamenilor dragi și încercarea de a recîștiga paradisul pierdut.
După spectacol, la un off-line călduros cu actrițele și spectatorii, s-au putut afla detalii din culisele spectacolului și s-a socializat frumos. Am cunoscut oameni noi și povești de viață impresionante. Schimbul datelor de contact a lăsat loc unor idei și colaborări frumoase de viitor. M-am convins încă odată că asemenea evenimente, dincolo de latura lor culturală, aduc la lumină oameni nebănuit de frumoși și consolidează relațiile dintre expații născuți în zodia tricolorului.
Avînd în vedere că toate cele relatate mai sus s-au derulat avînd în hintergrund (pe fundal) statutul nostru de imigranți, toate detaliile contează. Indiferent cît de frumoase nu ar fi poveștile noastre de integrare, în interior avem mereu impulsul de ai căuta și identifica pe „ai noștri”. Apartenența este o necesitate sufletească imposibil de neglijat.
La eveniment am cunoscut cîțiva concetățeni din Republica Moldova, recent emigrați. Oameni deosebit de interesați, că de nu ar fi fost așa cum spun, nu ar fi venit la acest spectacol deosebit. Le țin pumnii pentru ce și-au plănuit și le mulțumesc pentru prietenie.
Jurnalul unui imigrant anonim 